Valea Almăjului (Ţara Almăjului) din
punct de vedere geografic este o depresiune intramontană, situată
în partea de sud - vest a României, în mijlocul Munţilor Banatului,
fiind încadrată de Lanţul muntos al Aninei la vest, Munţii Almăjului
la sud, Semenicul (1446m) - cel mai înalt vârf din Munţii Banatului
- la nord, iar la est de câteva înălţimi din Munţii Almăjului:
(Dealul Carsa 1152m, Dealul Cherbezul 1102m, Dealul Vrapşioanea
934m - situat pe teritoriul localităţii Rudăria, şi Capul Grobanului
1104m). Tot aici întâlnim cel mai înalt vârf din Munţii Almăjului
- Sfinecea mare(1224m). Populaţia depresiunii, cunoscută sub numele
de almăjeni, numără aproximativ 16 000 de locuitori aşezaţi în
15 sate amplasate la contactul dintre zona muntoasă şi depresiune,
formând localităţi mari compacte: Bănia, Borlovenii Noi(Breazova),
Borlovenii Vechi, Bozovici, Dalboşeţ, Eftimie Murgu(Rudăria),
Gârbovăţ(Gârboţ), Lăpuşnicu Mare, Moceriş, Pătaş, Prigor, Prilipeţi,
Putna, Şopotu Nou(Buceaua), Şopotu Vechi. Urme ale aşezarilor
omeneşti sunt înregistrate încă din neolitic cum sunt: Cracu Otara(azi,
Bănia), Grădişte(azi, Dalboşeţ). Până la 1552, Almăjul era district
privilegiat, împreună cu alte şapte districte cărăşene, în cadrul
regatului feudal maghiar. În perioada 1552-1718 s-a aflat sub
dominaţie turcească, apoi sub administraţia austriacă (între 1718
- 1867), apoi cea austro - ungară între 1867-1918.
Cascada
Bigăr ...
English 
